Despre Prietenie si lipsa ei.

“Nu-i bine pentru om sa-si aminteasca in fiecare clipa ca este om” –  asa incepe o carte a lui Cioran.  Si totusi, eu nu mi-am mai amintit de prea multa vreme. Sunt Om. Cateodata, face bine, chiar daca iti sunt semnalate anumite indatoriri si simti imediat cum o greutate imensa te apasa pe umeri. Cred ca unul dintre cele mai spectaculoase lucruri de care sunt capabili oamenii, exclusiv ei, sunt sentimmentele. Am avut de-a lungul timpului norocul prieteniei, norocul de a fi inteles la un moment dat de un alt Om; nimic nu se compara cu sentimentul asta.

Stiind cum e sa vorbesti cu cineva, sa-l privesti in ochi si sa vezi ca te intelege, ca traieste odata cu tine momentul respectiv, am simtit bineinteles, lipsa prieteniei. Sa traiesti fara sentimente inseamna sa traiesti fara sa te bucuri de frumusetea vietii, intr-o lume fara cer, fara pajisti, fara nori. Sa-ti lipseasca deopotriva taclaua voioasa sau cheful asezat, dar si sprijinul intr-un moment de rascruce. Sa nu mai ai simturi, idei, imginatie. Sa devii, fara sa vrei mizantrop. Metaforic vorbind, sa mori.


  1. y

    eminescu din carpati




Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s



%d bloggers like this: