Fals Tratat de Filozofie.

Cand ai vazut-o prima oara… n-ai inteles nimic. N-aveai cum. Cu timpul insa, te-ai obisnuit cu ea si te-ai simtit bine in compania ei. La un moment dat a devenit, totusi, mai dificil. Ai inceput sa-ti pui intrebari legate de ea si involuntar, ai inceput sa visezi. Iti si vedeai mainile alunecand in buclele ei, dezmierdand-o tandru; te si vedeai incercand, in zadar bineinteles, sa ii descifrezi ochii si fruntea. Te lasi cuprins de iluzii si…

…sfarsesti prin a te indragosti.

Visarea, impreuna cu toate gandurile tale te duc spre greseala asta, pe care ai facut-o de prea multe ori pentru a-ti perminte luxul de a o repeta, mai ales ca atunci cand vine vorba de ea povestea e usor diferita. Ea stie mereu cum sa te puna intr-o postura in acelasi timp mai simpla si mai complicata, iar atunci cand o vezi iti e mult prea greu sa adopti rigoarea necesara. Iti spui ca n-ai sa mai repeti aceeasi greseala, cel putin, nu cu ea. Incerci apoi sa gasesti, macar de data asta, un alt sfarsit pentru povestioara ta. Si uitandu-te la buzele ei, frumos conturate dar mult prea subtiri, gasesti o alternativa, un sfarsit mai potrivit. Chiar daca pentru tine e complet nesatisfacator si de departe mult prea rigid, te opresti si reiei:

“…sfarsesti prin a te indragosti, prin a te indragosti de filozofie.”




    Leave a Reply

    Fill in your details below or click an icon to log in:

    WordPress.com Logo

    You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

    Twitter picture

    You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

    Facebook photo

    You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

    Google+ photo

    You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

    Connecting to %s



%d bloggers like this: